• Povestea nuntii incepe cu cererea in casatorie, cand mirele, daca ar respecta tradita, impreuna cu tatal sau cativa prieteni, ar trebui, ca alta data, sa mearga in petit la viitorii socrii pentru de a-i cere mana iubitei sale. Bineinteles ca era anuntata si familia viitoarei mirese pentru a avea ragazul de a se pregati sa isi intampine cum se cuvine oaspetii. In ziua stabilita, mergeau la casa fetei, iar, la intrare, acestia tineau o mica cuvantare, care difera in functie de zona. Altfel, daca v-ati gasit perechea si vreti ca alaturi de aceasta persoana sa va continuati viata, este timpul sa treceti la fapte. Conventiile deceniilor trecute si-au pierdut din importanta, iar astazi exista o multitudine de moduri de a-ti declara sentimentele si de a-i face persoanei iubite o surpriza si o zi de neuitat intr-o maniera originala.

• Cererea in casatorie trebuie insotita de un inel de logodna. Simbolul casatoriei este cercul. Aceasta forma geometrica este perfecta pentru ca nu are unghiuri, margini sau muchii care pot fi taiate. Casatoria ar trebui sa fie ceva imposibil de destramat, asa cum este inelul. Ca simbolistica, se pare ca daruirea inelului de logodna dateaza din timpul egiptenilor care daruiau femeii iubite inelul, iar ea, daca il primea, isi lua un angajament de uniune, daruire si supunere fata de barbatul caruia urma sa ii fie alaturi si fidela toata viata. Acestia purtau inelul pe al patrulea deget de la mana stanga (degetul inelar). Pe taramurile Egiptului se credea ca prin acest deget trece vena Amoris, care este vena iubirii si duce direct la inima, organul din corp in care sunt stocate dragostea si sentimentele.

• Odata acceptata cererea in casatorie, tinerii insuratei isi vor alege nasii, adica “parintii spirituali”, care trebuie sa fie deja casatoriti in fata lui Dumnezeu si sa aiba aceeasi religie ca cea a mirilor. In unele zone se prefera ca nasii sa fie copiii nasilor de cununie ai mirilor (in general ai mirelui), pe cand in altele (indeosebi in Moldova si Bucovina) exista obiceiul de a avea mai multe perechi de nasi.

• Dupa ce s-au hotarat pe cine doresc ca nasi, mirii trebuie sa mearga neanuntati la acestia cu ploconul care cuprinde o gaina (sau alta pasare: curcan, rata etc.), o sticla de vin, grau, ulei si zahar. Ploconul poate fi primit sau refuzat de catre nasi, primirea acestuia echivaland cu acceptarea propunerii de a-i nasii.

• Obiceiurile traditionale romanesti de nunta includ si petrecerea tineretului sau “fedelesul” cum i se spune in anumite regiuni. Aceasta petrecere are loc in casa viitoarei mirese cu o seara inainte de nunta, iar la ea participa tinerii invitati la nunta (casatoriti sau burlaci), dar si alti tineri care, din diferite motive nu pot participa la nunta. La inceputul petrecerii tinerii lucreaza, din materialele puse la dispozitie de miri, ornamentele care vor fi puse in bradul de nunta, iar apoi petrec cu bautura si dans. Timpul a trecut, iar astazi, potrivit unui obicei tot mai des intalnit si la noi, mirii, din ce in ce mai moderni, participa la petrecerea burlacilor si petrecerea burlacitelor care sunt organizate inainte de nunta, de obicei, de prietenii apropiati ai celor doi miri si care se desfasoara in acelasi timp. Acesta este un mod inedit de a marca trecerea la statutul de barbat insurat si femeie maritata.

Consideri ca Aceasta Resursa ar putea fi Utila mirilor! IMPARTASESTE cu Prietenii Tai care urmeaza sa se casatoreasca!