In ziua nuntii, daca ar fi sa fie respectate traditiile romanesti (si nu cele imprumutate de pe alte meleaguri potrivit carora mirele si restul nuntasilor isi asteapta mireasa direct la biserica, iar aceasta vine insotita doar de tatal ei), ar trebui ca alaiul de nunta sa fie pornit de cavalerii de onoare (care, in vremuri stravechi, cand mireasa era furata de catre mire fara acordul parintilor ei, il ajutau pe acesta sa-si apere aleasa inimii de incercarile familiei de a o recupera).

Acestia iau cu ei lautarii  si se duc la casa mirelui unde impodobesc doi brazi cu diferite obiecte, fructe si chifle. Bradul este simbolul vigorii si al tineretii, iar impodobirea lui simbolizeaza viata imbelsugata a viitoarei familii.

In continuare, cavalerii de onoare se vor ocupa de barbieritul mirelui (se pare ca acest obicei era un ritual initiatic, ultimul dintr-un lung sir de initieri la care era supus baiatul in cursul devenirii sale ca barbat).

In tot acest timp, mirele tine cu multa grija sub talpa piciorului banii cu care trebuie sa-l plateasca pe cel care il barbiereste si il pregateste pentru nunta. Cat dureaza barbieritul, ceilalti cavaleri de onoare si lautarii vor incerca sa fure banii de sub piciorul mirelui, iar acesta ii pazeste cu strasnicie pentru ca daca ar pierde banii, ar ramane nebarbierit, deci nu ar mai deveni barbat.

Dupa ce a fost barbierit, mirele si parintii acestuia impreuna cu cavalerii de onoare, care poarta cei doi brazi, si urmati de lautari pornesc cu alaiul de nunta spre casa nasilor, unde un brad este legat in fata portii.

Aici, mirele, care este responsabil de cumpararea buchetelor pentru nasa si pentru mireasa sa, ii daruieste nasei buchetul si ii prinde nasului papionul  la gat. Mai exista si obiceiul ca mirele sa le aduca nasilor cadou de nunta articole de imbracaminte, iar nasul ii cinsteste pe cei din alai cu „vin si bucate alese” (piscoturi si sampanie).

Apoi, nasii iau lumanarile de nunta si voalul miresei, pe care au datoria sa le cumpere, si pornesc in fruntea alaiului spre casa miresei, loc in care va ramane al doilea brad.

Mireasa, flacaul cu bradul si alaiul miresei merg la cea de-a treia fantana spre rasarit, numarata de la casa miresei, insotiti de lautari. Pe drumul pana la fantana, mireasa si flacaul poarta un ulcior legat cu stergar tesut in casa, iar odata ajunsi, flacaul scoate apa de trei ori si, de fiecare data, impreuna cu mireasa, stropeste multimea cu un manunchi de busuioc inmuiat in apa din ulcior, in semn de urare de maritis la fete, insuratoare la flacai si spor la neveste. Flacaul poate fi altul decat purtatorul bradului si va pastra ca dar ulciorul nou si stergarul cu care a facut udatul.

La intoarcerea acasa, domnisoarele de onoare, surorile miresei si mama acesteia se ocupa de gatitul miresei, iar apoi, pe fondul cantecului „ia-ti mireasa ziua buna”, care marcheaza plecarea din casa parinteasca si intemeierea unui nou camin, are loc prinsul voalului de catre nasa. Gatita fiind pentru nunta, mireasa iese din casa si se intalneste cu mirele care ii daruieste buchetul de mireasa. In semn de apreciere, aceasta le prinde cocardele nasului, nasei, mirelui, socrilor mari si mici (exact in acesta ordine), iar domisoarele de onoare continua cu impartitul cocardelor catre rude si catre ceilalti nuntasi. Potrivit obiceiului, toti poarta floarea in partea stanga a pieptului, mai putin mirele care o are prinsa in partea dreapta.

Nuntasii prezenti in alai incing hora miresei (“nuneasca”), iar la sfarsit, cu fata la rasarit, nasa rupe turta miresei deasupra capului acesteia. Turta e de obicei rotunda, impodobita cu diverse ornamente si impletituri, iar nasa este cea care o comanda si o plateste. Dupa ruperea turtei, nasa o arunca in forma de cruce peste cap, iar cei care prind bucati din ea si le mananca, se crede ca vor fi fericiti si vor avea mult noroc in anul urmator. Obiceiul este vechi, pastrandu-se de pe vremea Romei antice si reprezinta o binecuvantare din partea nasilor la nunta. Ruperea turtei deasupra capului miresei simbolizeaza fertilitatea – nasa, mama ei spirituala, ii ureaza o casatorie binecuvantata cu multi copii.

Tot alaiul, urmat de lautari, porneste in cele din urma catre biserica pentru cununia religioasa. Mersul in alai, ca si intrarea in biserica, trebuie sa respecte urmatoarele reguli: in deschiderea alaiului de nunta trebuie sa fie o domnisoara de onoare si un cavaler de onoare care sa duca lumanarile celor doi miri. In spatele lor se afla nasul si mireasa, apoi mirele si nasa. Imediat in urma lor vin socrii mari, apoi cei mici. Atat in coloana, cat si in biserica, mireasa sta intotdeauna la stanga mirelui sau a nasului, iar toate femeile din alai stau de asemenea in stanga barbatilor pe care ii insotesc.

In timpul slujbei de cununie, preotii ii iau pe miri si nasi (cateodata si pe purtatorii lumanarilor) la dansul lui Isaia in jurul mesei, unde mirele si mireasa incearca sa se calce pe picior reciproc.

La sfarsitul slujbei mirii se saruta, sunt felicitati de catre rude si nuntasi si se impart bomboane sau marturii. La iesirea din biserica, nuntasii fac un pod de flori si arunca cu grau si orez. Daca pana in momentul iesirii din biserica, mireasa trebuia pazita pentru a nu zari alte mirese (superstitia spune ca ar aduce ghinion privirea altor mirese), odata cununata si intrata in randul femeilor, aceasta poate vedea orice alta mireasa, cununata sau nu. Este randul altor mirese necununate sa-si fereasca privirea!

               Apoi, tot alaiul de nunta se indreapta spre locatia unde va avea loc petrecerea.

Consideri ca Aceasta Resursa ar putea fi Utila mirilor! IMPARTASESTE cu Prietenii Tai care urmeaza sa se casatoreasca!